marţi,6 mai, 2008...3:04 am
De ce iubim femeile … care nu trebuie?
Nu stiu cat de corect gramatical e titlul asta, dar la ora la care a fost scris chiar nu cred ca mai conteaza. Ideea pe care mizez e ca traim in niste rollercoastere sentimentale care ne afecteaza mai mult sau mai putin viata. Se intampla sa gasesti ceea ce cauti pentru ca in mod subit sa pierzi mai mult decat ai avut la inceputul aventurii. Si atunci iti dai seama ca de fapt ai trait intr-un miraj si ai crezut intr-o naluca. Si atunci…de ce iubim cand nu trebuie si suntem orbi in timpul ramas liber?
Se spune ca “Barbatii este porci”. De fapt nu stiu daca se mai spune, dar stiu ca odata a spus-o Elena Cirstea, mi se pare. Cred ca a zis-o si ea cand era la pamant cu nervii si aminoacizii din stomac, pentru ca mi se pare o chestie subiectiva pana in maduva oaselor. Tot asa se spune despre femei ca reprezinta sexul slab, sau sexul frumos…numiti-l cum vreti, ideea e ca reprezinta ceea ce noi, cei ai carui zi (ieri a fost cica Ziua Barbatului) a fost sarbatorita prin beciuri, terase sau garaje dosite cu mese pliante la care s-a jucat Filcau si s-a baut bere ieftina, noi, mancatorii de mici in zi sfanta de Post si alte chestii…ele reprezinta ceva firav si frumos…care de cele mai multe ori trebuie protejat. Sau ma rog…asta cred la ora asta…
Cand eram mai mic, insa nu foarte mic, credeam ca exista o categorie de fete la care un tip ca mine nu poate avea acces niciodata. Bineinteles ca asta era inainte ca pe piata sa apara Hitch sau alte productii hollywoodiene care sa-ti explice ce si cum sa faci in orice situatie…Problema e ca si acum sunt de aceeasi parere. E ca si cum ai pleca la vanatoare stiind ca te vei intoarce mult mai flamand decat ai plecat.
Si totusi, de ce iubim femeile care nu trebuie? Greu de spus…usor de facut…Cred ca suntem atrasi in mod inexplicabil de persoane total incompatibile cu noi, iar de cele mai multe ori nu noi ne dam seama, ci tot ele…E un fel de culme a culmilor daca vreti. Ne aruncam cu capul inainte si uitam sa mai respiram si asta pana la urma ne costa. Si, ironia sortii e ca mereu o luam de la capat si facem aceleasi greseli, ca poate persoana de langa noi este altfel si ne va accepta asa cum suntem…mai imposibili sau mai suportabili…Am fost invatat sa tin in mine si sa las…si nu ma pot dezobisnui nicicum de acest lucru.
Pentru cei ce se intreaba (desi nu stiu daca exista cineva) ce s-a intamplat de am scris randurile de mai sus…pot sa spun ca oarecum mi s-au deschis brusc ochii pentru o secunda…dupa care mi s-au inchis la loc…Nu caut simpatie sau intelegere, ci doar un raspuns la prima intrebare.
11 Comments
marţi,6 mai, 2008 at 3:12 pm
Poate din cauză că ne plac marile provocări? Am trăit ceva similar cu ceea ce spui tu.
miercuri,7 mai, 2008 at 1:01 am
Prietene, la fel de bine ne putem intreba de ce vrem sa ajungem pe Soare. Le iubim pe alea pe care nu putem sa le atingem pt ca suntem animale in permanenta competitie. De ce se construiesc masini ferrari, nu pentru ca ele sunt utile, nimeni nu merge in Cluj sau Bucucresti cu 350 la ora. Da e in ADN sa aspiri spre bucata aia mai faina de carne.
Si totusi spune pe cine ai visat de te-a pus in stare de meditatie profunda?
miercuri,7 mai, 2008 at 4:22 am
O,
cacat!Posturi nocturne…miercuri,7 mai, 2008 at 1:13 pm
@ Attila Biro : dupa cum spuneam, n-am trecut prin nici o chestie profunda care sa-mi dea peste cap sirul de valori sau mai stiu eu ce… e doar o intrebare care imi vine in cap din cand in cand…
miercuri,7 mai, 2008 at 5:33 pm
“Man dreams of fame while woman wakes to love.” Lord Alfred Tennyson
joi,8 mai, 2008 at 2:34 pm
Cine nu vrea sa aiba langa el/ea persoana perfecta (in sensul de a ne accepta si iubi asa cum suntem)? Sunt unele intrebari, ca asta a ta, care au raspunsuri dar care nu ne multumesc. Adica,te simti mai bine daca ti se raspunde ca noi mereu cautam perfectiunea in orice, deci si in persoana de langa noi uitand ca noi nu suntem perfecti?
joi,8 mai, 2008 at 11:12 pm
@ana : nu cred ca e vorba de perfectiune, pentru ca nu asta ne face fericiti, mai degraba imperfectiunea pe care o acceptam asa cum este si nu incercam sa o schimbam. Cat despre intrebarea ta…repet ca nu cred ca aia cautam…perfectiunea e doar un etalon de care ne departam chiar cand credem ca ne apropiem si mai mult.
vineri,9 mai, 2008 at 2:37 am
Intreaga povestioara sa i-o spui urmatoarei pretendente, poate te va ajuta sa nu mai treci prin miraje si naluci. Io, efectiv, am plins dupa ce am citit. De ris, normal…
sâmbătă,10 mai, 2008 at 9:28 am
:)) Gibon manevrant, mai poti? Lumea sufera si tu te piepteni, in hohote.
vineri,16 mai, 2008 at 11:32 pm
Ceea ce e interzis ..mereu atrage ..;)…si adevarul e ca nu puteti trai fara noi ;)))…foarte fain scris .
sâmbătă,17 mai, 2008 at 11:25 am
@iulia
dar nici noi fara ei…
Andy, raspunsul e ca si noi iubim barbatzii care nu trebuie…
O zi faina tuturor!
Leave a Reply